Înregistrări DNS explicate: A, AAAA, CNAME, MX și TXT
Ce fac principalele înregistrări DNS, când le folosești și ce trebuie verificat înainte să modifici zona unui domeniu.
DNS leagă domeniul de serviciile pe care le folosești
Zona DNS spune ce server răspunde pentru website, unde ajunge emailul și ce servicii externe sunt autorizate pentru domeniu. O modificare aparent mică poate afecta website-ul, emailul sau verificarea unor platforme externe.
Înainte de orice schimbare, exportă sau notează configurația existentă și identifică rolul fiecărei înregistrări.
A: domeniu către IPv4
O înregistrare A asociază un nume cu o adresă IPv4. Este folosită frecvent pentru domeniul principal sau pentru subdomenii care trebuie să răspundă direct de pe un server.
Exemplul conceptual este site.ro → 192.0.2.10. Folosește însă adresa furnizată de serviciul real, nu o valoare copiată dintr-un tutorial.
AAAA: echivalentul pentru IPv6
AAAA indică o adresă IPv6. Public-o doar dacă serviciul răspunde corect pe IPv6. O înregistrare AAAA greșită poate produce rezultate diferite pentru utilizatorii care preferă IPv6 față de cei care ajung prin IPv4.
CNAME: alias către alt nume DNS
CNAME face un nume alias pentru alt hostname. Este util pentru subdomenii precum www, aplicații SaaS sau servicii care îți cer să indici către o adresă administrată de furnizor.
Nu combina mecanic CNAME cu alte tipuri pe același nume. Respectă instrucțiunile serviciului pe care îl configurezi și regulile furnizorului DNS.
MX: unde primește domeniul email
Înregistrările MX indică serverele care primesc email pentru domeniu. Prioritatea stabilește ordinea preferată atunci când sunt definite mai multe destinații.
Schimbarea MX nu transferă mesajele vechi și nu mută automat căsuțele. Dacă schimbi furnizorul de email, tratează separat arhiva, conturile și configurarea dispozitivelor.
TXT: verificări și politici
TXT este folosit pentru mai multe tipuri de informații text. Exemplele uzuale includ verificarea proprietății unui domeniu și politici precum SPF sau DMARC.
DKIM folosește de obicei un selector sub forma unui subdomeniu și publică cheia furnizată de sistemul de email. Nu reutiliza valori de la alt domeniu.
TTL: cât timp poate fi păstrat răspunsul în cache
TTL influențează durata pentru care rezolvatoarele pot păstra un răspuns DNS. Scăderea TTL înaintea unei schimbări planificate poate ajuta tranziția, dar nu elimină toate cache-urile și nu transformă propagarea într-un proces instant.
Pentru detalii despre verificări după modificări, vezi ghidul despre propagarea DNS.
Checklist înainte să salvezi
- confirmă numele exact pe care îl modifici;
- identifică serviciul dependent de acea înregistrare;
- păstrează configurația anterioară;
- folosește valoarea furnizată de serviciul real;
- verifică website-ul și emailul după schimbare;
- nu șterge înregistrări necunoscute doar pentru că par vechi.
Dacă ai și email pe domeniu, continuă cu SPF, DKIM și DMARC.
Administrează DNS-ul fără modificări la întâmplare
Identifică mai întâi serviciul pe care îl deservește fiecare înregistrare, apoi schimbă doar ce este necesar.